noua constituţie

Tratatul de la Nisa este un tratat care modifică Tratatul privind Uniunea Europeană, tratatele de instituire a Comunităţilor Europene precum şi anumite acte conexe. A fost semnat de şefii de stat şi de guvern ai statelor membre UE la 11 decembrie 2000, în cadrul Consiliului European de la Nisa (Franţa) şi a intrat în vigoare după încheierea procesului de ratificare.

Cele mai importante modificări:

• Deciziile se iau prin întrunirea majorităţii calificate (se renunţă la unanimitate)
• Se introduce majoritatea dublă, care cere, pe lângă majoritatea calificată, majoritatea statelor membre (pe principiul că fiecare stat ar avea un vot). Această formulă trebuia să intre în vigoare la 1 ianuarie 2005, însă data a fost modificată prin Tratatul de aderare 2003 pentru 1 noiembrie 2004.

Compoziţia şi funcţionarea organelor europene a fost modificată foarte puţin din anii 1950, deşi numărul de state membre a crescut de la 6 la început până la 15 şi Uniunea Europeană are astăzi mai multe atribuţii decât la începuturile integrării europene.

O extindere a Uniunii Europene cu până la 12 state fără adaptarea instituţiilor acesteia ar fi trimis Uniunea în colaps.

Într-o uniune de 27, cu regulile de până atunci, Comisia Europeană ar fi avut 33 de membri, numărul membrilor Parlamentului European ar fi depăşit cifra de 800, iar procesul de luare a deciziilor ar fi fost astfel puternic încetinit.

După încheierea procesului de ratificare pentru noua constituţie europeană, aceasta din urmă va înlocui Tratatul de la Nisa. Procesul de ratificare a fost însă blocat datorită rezultatelor negative ale referendumurilor din Franţa şi Olanda.

Versiunea românească a tratatului de la Nisa poate fi vizualizată la acest link.

Informaţii preluate în principal de pe site-ul http://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Nisa